Learn how the World Bank Group is helping countries with COVID-19 (coronavirus). Find Out

Viaţa continuă după ecologizare

01 aprilie 2013


World Bank Group

Articol de Daniel Kozak, Specialist în comunicare, Biroul din România al Băncii Mondiale.

La început a fost un deal. Apoi a fost o mină de cărbune. Acum se mai vede o doar vale și un lac. Aceasta este Bodoşul în anul 2013, un sat izolat din munţii Transilvaniei şi atât. Ani de zile singura sursă de venit pentru locuitorii din Bodoş a fost mineritul, mai exact extracţia de lignit. Binecuvântare şi blestem la un loc: mineritul le-a condus viaţa celor de aici, dar le-a modificat şi mediul înconjurător.

Mina Bodoş a fost una dintre multele mine din zonă. În timpul epocii comuniste, minele împânzeau peisajul. În anul 1989 funcţionau aproape 300 de mine. Către sfârşitul anilor ‘90, minele de cărbune erau epuizate din punctul de vedere al resurselor, motiv pentru care activităţile miniere din România necesitau subvenţii uriaşe de la guvern pentru a putea continua să funcţioneze. Dar autorităţile erau îngrijorate că prin închiderea minelor foarte mulţi oameni vor rămâne fără un loc de muncă şi că familiile lor vor ajunge în pragul sărăciei.


" Minele erau bune, tinerii aveau un loc de muncă asigurat. Acum aşteptăm investitorii şi turiştii. Fără bani nimic nu se va schimba. "
Andrei Szabo

Andrei Szabo


Există viaţă după minerit?

„Minele erau bune, tinerii aveau un loc de muncă asigurat”, spune Andrei Szabo. În vârstă de 65 ani, Szabo a lucrat în mina de la Bodoş timp de 13 ani. Acum este pensionar. Cât despre viitor, atât el, cât şi comunitatea din care face parte aşteaptă să vadă ce se va mai întâmpla. „Aşteptăm investitorii şi turiştii”, adăugă el cu un zâmbet atotştiutor. „Fără bani nimic nu se mișcă.” 

Dar vestea bună pentru Szabo şi pentru Bodoş este că de acum s-ar putea face turism în această zonă izolată. Cu ajutorul Băncii Mondiale, autorităţile din România au reuşit să închidă mina Bodoş pe baza unor metode care să nu perturbe mediul înconjurător, ceea ce înseamnă că împrejurimile minei sunt curate şi neafectate de reziduuri toxice. Autorităţile locale speră ca oamenii să considere zona ca fiind atractivă pentru drumeţii către cetatea aflată în apropiere sau pentru a petrece o după-amiază însorită în natură, lângă lacul unde cândva a fost mina. Pe timpul verii, localnicii din Baraolt, oraşul învecinat, deja vin la picnic chiar pe locul în care se afla mina de cărbune.

„Peste 1,5 milioane de tone de cărbune au fost transportate cu basculantele peste podul acela care, bineînţeles, s-a prăbuşit”, spune inginerul Mihaly Szocs. La rândul lui miner de meserie, Szocs a supravegheat închiderea minei din Bodoş. „Principalul nostru scop a fost ca satul să nu rămână izolat de restul lumii. Aşadar am reconstruit podul. Al doilea obiectiv urmărit de noi a fost ca satul să fie protejat în cazul unor alunecări ale haldelor de steril. În fine, prin lucrările noastre ne-am asigurat că apa din mină nu trece prin satul”, a adăugat dl. Mihaly Szocs.


" Peste 1,5 milioane de tone de cărbune au fost transportate cu camionul peste podul acela care, bineînţeles, s-a prăbuşit. "
Mihaly Szocs

Mihaly Szocs

Inginer

Atenuarea șocului cauzat de schimbare

Alte aproape 20 de comunităţi din România au beneficiat de acelaşi proiect al Băncii Mondiale care a ajutat localitatea Bodoş să îşi depăşească condiţia de sat minier. Unul dintre principalele scopuri ale proiectului a fost închiderea minelor asigurând un impact minim asupra mediului înconjurător. Alte componente ale proiectului au avut ca scop crearea de noi locuri de muncă. Altă componentă a finanțat îmbunătăţirea infrastructurii şi a serviciilor pentru foştii mineri şi familiile lor. Ideea principală este aceea de a facilita tranziţia de la economia şi stilul de viaţă bazate pe minerit. Au existat și implicații economice și de buget. Deși între 2002 şi 2006, autoritățile au închis 235 de mine, producţia de cărbune a României per ansamblu s-a modificat foarte puţin.

Închiderea ecologică a minelor, în general vorbind, a fost un proces relativ înceat şi costisitor. Echipele de muncitori au avut de excavat vechile halde de steril şi a trebuit să îndepărteze deşeurile contaminate. Dar, în final, România a reuşit să redea naturii peste 100 de hectare de teren.

Între anii 2005 – 2012 peste 20 de mine au fost închise cu succes. Desfiinţarea lor a afectat aproximativ de 650.000 de oameni, care au fost ajutaţi prin servicii de orientare profesională şi programe de creare de locuri de muncă. Din cei 650.000 de oameni, aproximativ jumătate din numărul de beneficiari al acestor programe de asistenţă au fost femei.


Image

La Borşa, stabilizarea deşeurilor de steril oferă siguranţă locuitorilor şi speranţa că un mediu mai curat va contribui în mod sustenabil la dezvoltarea turismului local.




SCHEMA PROIECTULUI