Dezvoltarea României şi Politicile Anti-Sărăcie. Eficienţa Răspunsurilor Naţionale Date Unei Problematici Internaţionale

Stimate domnule rector, distinși oaspeți și colegi,

Vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa la acest eveniment. Salut iniţiativa Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) de a fi gazda acestui eveniment ce se axează atât pe sărăcie și măsurile aferente reducerii acesteia, cât și pe creșterea nivelului de incluziune.

Grupul Banca Mondială este o organizaţie internațională de dezvoltare ce are două obiective instituţionale majore - de a reduce sărăcia şi de a stimula prosperitatea împărtăşită, cu alte cuvinte de a creşte nivelul de prosperitate pentru 40% din populația cu cel mai scăzut venit. În ceea ce privește reducerea sărăciei, în ultimele două decenii au fost obținute succese semnificative. Obiectivul nostru este acela ca până în anul 2030 sărăcia să ajungă la un nivel mai mic de 3% din populația globală, însă în continuare există obstacole în ceea ce priveşte atingerea acestei ţinte. Conform celor mai recente date, la nivel global aproximativ 900 de milioane de persoane continuă să trăiască în sărăcie extremă (definită ca reprezentând mai puţin de 1,90 USD pe zi), sute de milioane de persoane suferă de foame în fiecare zi, iar aproape 7 milioane de copii cu vârste sub cinci ani mor în fiecare an. Drept urmare, abordarea inegalității reprezintă un aspect central în cadrul eforturilor globale de a reduce sărăcia.

În România, Banca Mondială a contribuit în ultimele două decenii și jumătate la abordarea constrângerilor instituționale și de politici ce stau în calea reducerii sărăciei şi creşterii inclusive, sprijinind reformele structurale din sectorul public orientate către reducerea ineficienţelor, deblocarea potenţialului de dezvoltare al țării și sprijinirea investițiilor în sectorul privat pentru a stimula crearea de locuri de muncă și creşterea oportunităţilor economice.

Strategia de Parteneriat cu România are la bază în momentul de față trei piloni de angajament - edificarea unui guvern specific secolului XXI, sprijinirea creşterii economice şi creării de locuri de muncă şi sprijinirea unei incluziuni sociale mai mari. Considerăm că aceşti trei piloni sunt esenţiali pentru a reduce sărăcia și pentru a oferi sprijin celor mai săraci pentru a beneficia integral de traiectoria de creştere a României din ultimii ani.

România a luat măsuri importante în ultimii ani în domeniul combaterii sărăciei și contribuţiei la dezvoltare. Totuși, 40,2% din persoane sunt expuse în continuare la riscul de sărăcie şi excluziune socială conform datelor Eurostat (cel mai mare procent din Uniunea Europeană), iar sărăcia este de trei ori mai mare în zonele rurale decât în cele urbane. Disparităţile cheie de dezvoltare continuă să prevaleze în special între zonele urbane şi cele rurale, împiedicând atingerea ţintelor naţionale de dezvoltare economică şi socială. În România 46% din populație locuieşte în zonele rurale, acolo unde capitalul uman este sever subutilizat iar zonele de sărăcie absolută şi excluziune socială prevalează. Ratele de sărăcie ale populaţiei rurale sunt majorate de provocarea demografică şi de migraţie. 

Trei pătrimi din rândul persoanele sărace se află în această situație de cel puţin trei ani, ceea ce înseamnă că sărăcia persistă. Sărăcia persistă totodată şi între generaţii - copiii care se nasc în familii sărace au mai puţine oportunităţi la o viaţă mai bună, parţial din cauza faptului că nu merg la școală, sau atunci când merg la şcoală abadonează şcoala timpuriu. Apoi, din cauza faptului că nu dețin competențele de bază necesare pentru a obţine un loc de muncă ca și tineri adulți, aceştia se alătură părinţilor şi comunităţilor în cadrul ocupării informale, inactivităţii şi în anumite situaţii delincvenţei.

Foarte multe dintre persoanele aflate în situația de sărăcie sunt de etnie romă. Persoanele de etnie romă se confruntă cu un risc de zece ori mai mare de a fi în situația de sărăcie decât populația generală, indiferent de vârstă, nivelul de educaţie sau zona de rezidenţă. De exemplu, în anul 2013, 33% din populația de etnie romă se afla în situația de sărăcie absolută, în timp ce doar 3,4% din populaţia non-romă se afla sub pragul de sărăcie. Ceea ce este îngrijorător este faptul că riscul de sărăcie este extrem de mare pentru copiii de etnie romă. Rata de sărăcie a acestora este de 37,7% comparativ cu rata naţională de 4,3%.

Drept urmare, incluziunea socială şi economică a populației de etnie romă este esențială pentru ca România să atingă țintele 2020 și să obțină convergența cu UE. În timp ce populaţia României îmbătrâneşte şi se reduce, cohorta romă este tânără şi în creştere. Între 6-20% din noii intraţi pe piaţa muncii din România sunt de etnie romă. Drept urmare, asigurarea oportunităţilor egale pentru populația de etnie romă nu este doar un element necesar din punct de vedere moral și social, ci și o necesitate economică.

Doresc să menţionez faptul că în ultimele luni guvernul a făcut progrese importante în ceea ce priveşte elaborarea măsurilor focusate pe reducerea sărăciei şi excluziunii sociale. Anul trecut România a adoptat Strategia Naţională şi Planul Naţional privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei pentru perioada 2015-2020, documente elaborate cu sprijinul și expertiza Băncii Mondiale. În luna februarie a anului curent, Guvernul a adoptat un pachet cuprinzător de măsuri pentru combaterea sărăciei, conținând 47 de măsuri pentru combaterea sărăciei la nivel naţional până în anul 2020. O parte dintre măsurile cheie, referitoare la creșterea ratei de ocupare, reducerea ratei de părăsire timpurie a şcolii, extinderea programelor naţionale de sănătate şi altele, vor contribui la reducerea decalajelor de sărăcie între mediul urban și cel rural.

Una dintre cele mai importate măsuri legislative privind combaterea sărăciei este în momentul de faţă în dezbatere în parlamentul României. Mă refer la Venitul Minim de Incluziune (VMI), care presupune consolidarea a trei programe existente bazate pe testarea mijloacelor. Odată ce legea este aprobată, aceasta va avea un impact major în scoatarea unui număr de aproximativ patru milioane de români sau un milion de familii din starea de sărăcie și excluziune.

Noua legislație va viza consolidarea celor trei programe de asistenţă socială existente - Alocaţia de Susţinere a Familiei (ASF), Ajutorul de Căldură (AC) şi Venitul Minim Garantat (VMG). Aceste trei programe au praguri și criterii diferite de eligibilitate, sunt gestionate în mod diferit, au un cost public mare și nu sunt bine ţintite pentru a ajunge la cei mai săraci. Aceste programe ajung la doar 46% de persoane din cea mai săracă chintilă și până la 61% în sezonul rece. Acest lucru înseamnă că resursele nu sunt orientate direct către cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Acesta este motivul pentru care Banca Mondială a sprijinit Guvernul României în cadrul eforturilor acestuia de a unifica, simplifica şi creşte eficienţa programelor de asistenţă socială, sprijinind legislația în vederea introducerii Venitului Minim de Incluziune.

Există trei puncte importante pe care doresc să le subliniez cu privire la impactul acestei legislații. În primul rând, aceasta va inversa tendința recentă de creștere a sărăciei, tendință ce este pronunțată în zonele rurale. În cel de-al doilea rând, ea va asigura stimulente mai puternice pentru ca cei săraci să revină în câmpul muncii şi va reduce rata sărăciei în rândul persoanelor care muncesc- Finalmente, legislaţia va fi un instrument operațional ce va identifica persoanele sărace și va interveni cu beneficii, servicii şi alte măsuri personalizate şi ţintite.

Sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura faptul că măsurile privind reducerea sărăciei şi incluziunea socială sunt sustenabile şi ireversibile în România. Trei domenii majore de politică sunt în mod special critice în vederea abordării incluziunii sociale:

În primul rând, accesul la educaţie este un pilon al eradicării sărăciei şi are potenţialul de a fi unul dintre cei mai importanţi „egalizatori” ai societăţii.

În cel de-al doilea rând, accesul la oportunități egale de ocupare reprezintă un aspect esenţial pentru toate persoanele, în special în zonele rurale.

În cel de-al treilea rând, accesul egal la servicii publice, precum sănătate, locuinţă adecvată, apă curentă și servicii de salubritate, are potențialul de a întrerupe ciclurile de excluziune şi accesul limitat la oportunităţi.

În concluzie, este necesară o abordare coordonată pentru a asigura faptul că politicile sunt orientate către persoanele sărace, vulnerabile şi cele mai marginalizate. Există deja un spectru larg de politici, programe şi intervenţii sectoriale orientate către reducerea sărăciei şi excluziunii sociale care necesită o mai bună coordonare. Având în vedere corelația puternică dintre sărăcie și excluziunea socială, obţinerea progresului pe ambele fronturi va necesita mai multe intervenţii sociale şi de o mai bună calitate, care să conecteze persoanele cu locurile de muncă, sprijinul financiar şi serviciile.  Un alt element esențial este reprezentant de îmbunătățirea capacității pentru a evalua în mod corespunzător nevoia la toate nivelurile şi pentru a coordona serviciile sociale, serviciile de ocupare şi serviciile de sănătate, astfel încât beneficiarii de protecţie socială ce nu lucrează, însă au capacitatea de a lucra, să revină în câmpul muncii. Drept urmare această abordare privind combaterea sărăciei și excluziunea socială are la bază conceptul furnizării de servicii integrate şi asigurarea faptului că diferitele programe şi intervenţii sunt armonizate şi aliniate.

Banca Mondială va continua să contribuie la dezvoltarea şi creşterea economică a României printr-un  angajament continuu în relaţia cu guvernul, parlamentul, societatea civilă şi mediul academic, precum şi toate părţile interesate. Cu toţii trebuie să ne unim forțele pentru a sprijini creşterea incluzivă şi sustenabilă din România.

Vă mulţumesc.