BRUXELLES, 25 septembrie 2018 – Politicile publice care reglementează piaţa muncii, fiscalitatea și protecţia socială în Uniunea Europeană trebuie regândite pentru a proteja lucrătorii vulnerabili și pentru a putea aborda numărul din ce în ce mai mare de inegalități, generate de evoluţia permanentă a pieţei muncii și de noile tehnologii, se explică într-un nou raport al Băncii Mondiale, Către un nou contract social: gestionarea tensiunilor distribuționale din Europa și Asia Centrală.
Raportul invită la regândirea fundamentală a politicilor sociale pentru a încetini adâncirea diferențelor dintre cetățenii care beneficiază de pe urma noilor oportunități economice și cei care sunt lăsați în urmă într-o economie mult mai dinamică și flexibilă.
Raportul constată că grupuri extinse de persoane încă benefciază de venituri specifice clasei mijlocii, dar nu și de securitatea economică pe care au oferit-o acestea odinioară. În unele state membre UE, nivelul venitului zilnic necesar pentru a evita intrarea în sărăcie s-a dublat. În România, bunăoară, nivelul acestui venit a crescut de la 14 USD la 19 USD, ceea ce înseamnă că acum este necesar un venit mai mare pentru a evita vulnerabilitatea gospodăriilor de a intra în sărăcie. În același timp, mai mulți tineri au locuri de muncă de o calitate inferioară în comparație cu persoanele mai în vârstă.
„Locurile de muncă remunerate, cu contracte pe termen lung, nu mai reprezintă norma, mai ales pentru tineri și trebuie să înțelegem cum evoluează inegalitatea și cum să facem creșterea mai inclusivă”, a spus Cyril Muller, vicepreședinte pentru Europa și Asia Centrală al Băncii Mondiale.
În România, ca și în alte țări din sudul și vestul Europei, procesul de polarizare a locurilor de muncă a condus la o creștere a ponderii numărului de persoane angajate cu contract de muncă în ocupaţii ce implica realizarea unor sarcini intensiv cognitive, care nu sunt de rutina si care presupun de obicei, angajarea unor persoane cu înaltă calificare, precum și ocupații care implică executarea unor sarcini manuale, care nu sunt de rutină, şi care utilizează în mod obișnuit indivizi slab calificați. Cu toate acestea, aceste ocupațiile de rutină sunt cele mai predispuse la automatizare, iar ponderea lor în ocuparea forței de muncă a scăzut de la 48% în 1997 la 38% în 2013. Reducerea ocupațiilor de rutină poate genera un sentiment de neliniște în rândul clasei de mijloc din moment ce acestea sunt, de obicei, meserii cu calificare medie.
Pentru a face față provocărilor, Banca Mondială recomandă implementarea a trei abordări generale de politici: creșterea protecției pentru toate tipurile de contracte de muncă; implementarea unor sisteme de protecție socială cu servicii/dispozitive de siguranță mai bune; și extinderea bazelor de impozitare în afara modelului care acoperă numai câștiguri și cheltuieli pentru a include câștigurile de capital și persoanele cu venituri ridicate.
Mulți cetățeni din UE nu se bucură deocamdată de beneficiile mobilităţii sociale și se simt prinși în capcana inegalității. Politicile ineficiente din aceste domenii au dus la un declin al încrederii instituționale și la o mai mare polarizare a societății.
În acelaşi timp, inegalitatea dintre regiuni a crescut în România. Când comparăm discrepanţa la nivelul bunăstării în zonele urbane şi, respectiv, în zonele rurale, România este pe locul trei în regiunea Europa şi Asia Centrală, după Georgia şi Tadjikistan. Discrepanţele spaţiale se manifestă nu doar la nivelul veniturilor şi consumului, ci la nivelul altor indici relevanţi, cum ar fi punctajele obţinute la testele PISA – Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor. În 2015, în România, diferenţele constatate între rezultatele înregistrate la testele PISA în mediul urban şi cele înregistrate în mediul rural, erau echivalente cu cel puţin un an de şcolarizare.
De asemenea, circumstanţele individuale de la naştere constituie un factor determinant mai important care influenţează accesul la învăţământul terţiar, la nivelul generaţiei care a ajuns la vârsta majoratului la începutul anilor 2000, mai degrabă decât la nivel generaţiei care şi-a început studiile înainte de începutul perioadei de tranziţie. În cazul României, indexul inegalităţii de şanse în ceea ce priveşte accesul în forme de învăţământ terţiar pentru cohorta născută în anii 1980 este cu 40% mai mare decât pentru cei născuţi în anii 1940.
„Atunci când întrebăm oamenii despre bunăstare, ne răspund că sunt îngrijoraţi de inegalitatea și insecuritatea în creștere. Raportul cercetează cauzele acestor preocupări analizând modificările din distribuția venitului din ultimele decenii”, a spus Maurizio Bussolo, economist principal pentru regiunea Europa și Asia Centrală al Băncii Mondiale și coautor al raportului. „Credem că încercarea de a opri globalizarea sau tehnologia nu constituie o soluție. În schimb, este necesar un nou contract social, cu o metodă mai corectă de împărțire a riscurilor și a oportunităților, pentru a păstra și a extinde impresionantele creșteri economice din regiune care au fost înregistrate în ultimele decenii.”
Raportul identifică patru tipuri de inegalitate între grupuri care erodează contractele sociale: disparitățile dintre generații; inegalitățile dintre lucrătorii implicaţi în diferite activități; accesul inegal la oportunități în funcție de zona geografică; și inegalitățile bazate pe gen, etnie, mediu social și alți factori, și nu determinate de eforturile sau abilitățile personale.
Pornind de la rapoartele anterioare, inclusiv recent publicatul raport Creștere prin unitate, acest studiu arată că politicile ar trebui adaptate pentru a putea proteja și accelera remarcabilele progrese sociale făcute de țările Uniunii Europene în ultimele decenii.
