Eschborn, 24 octombrie 2001 – Ţările din Europa şi Asia Centrală în devenire trebuie să realizeze reforme în sistemele de învăţământ şi instruire, pentru a oferi abilităţile potrivite cerute de piaţa forţei de muncă, se spune în noul raport al Băncii Mondiale Abilităţi, nu doar diplome – Gestionarea educaţiei pentru rezultate în Europa de Est şi Asia Centrală, publicat astăzi la Eschborn, Germania, în cadrul celei de-a 6-a Conferinţe a Băncii Mondiale pentru Educaţie în Europa şi Asia Centrală. Muncitorii calificaţi încurajează inovaţia, competitivitatea, productivitatea muncii şi câştigurile, care reprezintă cheia pentru pornirea şi sprijinirea creşterii economice inclusive în regiune.
„Reducerea decalajelor de abilităţi din regiune necesită o schimbare fundamentală a abordării, astfel încât sistemele de învăţământ şi instruire să-şi reconcentreze atenţia de la contribuţiile de educare la rezultatele de învăţare pentru marea majoritate a studenţilor,” a declarat Mamta Murthi, Directorul Băncii Mondiale, Departamentul Dezvoltare Umană, Europa şi Asia Centrală. „În pofida numărului mare de studenţi care absolvesc învăţământul secundar şi superior, cercetările din circa 10.000 de companii din regiune arată că deficitul de abilităţi este una din cele mai semnificative piedici pentru creşterea businessului. Acest raport abordează acest paradox şi politicile care ar putea contribui la satisfacerea cererilor pieţelor de muncă în dezvoltare constantă.”
Trei factori pun în pericol calitatea şi relevanţa sistemelor educaţionale. În primul rând, se pune prea puţin accent pe măsurarea abilităţilor, care sunt rezultatele finale ale procesului de învăţământ şi instruire. În al doilea rând, şcolile şi autorităţile locale deseori nu dispun de flexibilitate şi libertate pentru a face faţă necesităţilor în evoluţie rapidă şi contextului local, din cauza unei gestionări centralizate încă destul de răspândite în multe ţări. În al treilea rând, ţările s-au luptat să reorganizeze reţelele lor şcolare, fiind confruntate cu numere tot mai mici de studenţi, ceea ce adus la alocarea nepotrivită a puţinelor resurse, spre exemplu mai degrabă în întreţinerea şcolilor aproape pustii, decât în restabilirea atractivităţii profesiei didactice.
„În lipsa informaţiei adecvate despre abilităţile pe care le obţin elevii/studenţii şi cele pe care le au de fapt adulţii, politicile menite să rezolve decalajele de abilităţi operează în neştiinţă,” a declarat Lars Sondergaard, Specialist Principal în Educaţie şi autorul principal al raportului. „Ultimele evaluări PISA din 2009, care au măsurat performanţa copiilor de 15 ani în citire, ştiinţe şi matematică în 19 ţări din Europa şi Asia Centrală în devenire, au adus veşti care ne readuc la realitate: un număr mare de elevi au performanţe reduse de citire şi nu posedă abilităţi de bază de soluţionare a problemelor, care nu se ridică la înălţimea cererilor unei economii globale mai competitive. Nu dispunem de date privind abilităţile populaţiei cu vârsta aptă de muncă”.
Raportul Abilităţi, nu doar diplome analizează provocările şi oportunităţile de pregătire a sistemelor de învăţământ şi instruire pentru a soluţiona această situaţie, bazându-se pe politici moderne şi experienţă internaţională de succes. Raportul recomandă concentrarea eforturilor reformelor pe trei domenii principale:
„Aprinderea luminii” – concentrare mai mult pe măsurarea abilităţilor pe care le au elevii/studenţii şi adulţii. Îmbunătăţirea calităţii şi relevanţei educaţiei, umplerea unor goluri mari de cunoştinţe. Spre exemplu, ce abilităţi le lipsesc elevilor/studenţilor (abilităţi de soluţionare a problemelor, tehnice şi de comportament)? Sunt necesare cercetări noi pentru a măsura abilităţile populaţiei tinere şi adulte şi pentru a evalua ce fel de abilităţi caută companiile. Având cunoştinţe despre golurile existente, pot fi elaborate politici, spre exemplu pentru îmbunătăţirea curriculumului, a pregătirii cadrelor didactice şi alegerii carierei.
Crearea posibilităţii de ajustare – oferirea unei flexibilităţi mai mari şcolilor şi autorităţilor locale. Pentru a fi în pas cu pieţele de muncă în evoluţie rapidă, este necesar de mutat luarea deciziei privind modul de organizare optimă a procesului de instruire în vederea producerii abilităţilor relevante de la ministerele centralizate ale educaţiei către autorităţile locale şi şcoli. Acestea din urmă sunt mai obişnuite cu necesităţile elevilor şi contextul local şi de aceea au nevoie de mai multă libertate şi flexibilitate pentru a gestiona bugetele, a influenţa cursurile oferite şi pentru a selecta şi gestiona personalul.
Cheltuieli mai rezonabile – soluţionarea ineficienţelor sectorului. Factorii de decizie politică pot utiliza economiile bugetare pentru soluţionarea ineficienţelor semnificative din sector, cum ar fi reţelele şcolare supradimensionate, pentru a restabili atractivitatea profesiei didactice, a extinde educaţia şi instruirea copiilor preşcolari şi a adulţilor şi pentru a măsura rezultatele de învăţare în scopul informării sistematice a procesului de elaborare a politicilor.
Constatările şi recomandările acestui raport urmăresc să contribuie la dezbaterile naţionale cu privire la reformele în sistemele de învăţământ şi instruire, pentru ca acestea să servească necesităţilor strategiilor de creştere inclusivă în ţările din întreaga regiune.
