Learn how the World Bank Group is helping countries with COVID-19 (coronavirus). Find Out

REPORTAJ

Ieşirea „la lumină” în Europa de Est

10 septembrie 2012


Raportul Băncii Mondiale oferă o concluzie generală despre rolul decidenților în aducerea „la lumină” a activității economice din umbra.

World Bank Group

Idei principale
  • Economia „la negru”: persoane şi firme care tranzacționează bunuri şi servicii pe piețe nereglementate; în majoritatea cazurilor bărbaţi, fără educaţie superioară, făcând munci necalificate
  • Oamenii trebuie să se convingă de beneficiile legate de plata impozitelor și încrederea în guverne, înainte ca persoanele și firmele să treacă de la activitate „la negru” la economia formală
  • Fiabilizarea activităţilor formale prin stimulente: impozite mai mici, beneficii sociale mai atractive şi reglementări mai avantajoase;

10 septembrie 2012 – În timp ce ţările din Europa de Est se luptă cu efectele crizei financiare globale, un aspect al economiilor locale ale acestora a căpătat o atenţie deosebită – activităţile şi afacerile desfăşurate „la negru”.

Ce înseamnă o „economie la negru” şi cine face parte din aceasta?

Magda este un exemplu bun. Ea este coafeză şi lucrează acasă, având o clientelă selectă şi loială, şi un venit stabil. Magda nu plăteşte impozit pe venit, iar afacerea ei nu este înregistrată.

Jacek, vecinul Magdei, reprezintă un alt exemplu. El are o mică afacere în domeniul construcţiilor şi angajează oameni cu ziua. E plătit în numerar, îşi plăteşte oamenii în numerar şi raportează autorităţilor doar o parte din ce câştigă.

Magda şi Jacek sunt doar doi dintre milioanele de oameni care lucrează sau care fac afaceri evitând impozitele şi situându-se în afara limitelor legislaţiei muncii, a celei sociale şi comerciale. Ei constituie economia „la negru”.

Studiile arată că oamenii care lucrează informal în economiile „la negru” ale statelor nou afiliate Uniunii Europene sunt cel mai adesea bărbaţi care prestează munci manuale, cu ziua şi necalificate, precum cele din domeniul construcţiilor, transporturilor, agriculturii şi industriei uşoare. Majoritatea au liceul terminat, iar unii dintre ei au chiar studii superioare. Majoritatea sunt născuţi în ţara respectivă.

Însă măsurarea exactă a dimensiunilor unei economii „la negru” ale unei ţări este o misiune dificilă.

DE CE ACUM?

O modalitate de a o măsura este să ne uităm la câţi lucrători şi deţinători de afaceri este posibil să lucreze la negru. Prin selectarea persoanelor care nu au un contract scris de muncă şi care nu sunt înregistrate ca PFA sau întreprindere individuală vom reuşi să măsurăm munca la negru ca procent din economia unei ţări.

Calculul economiei la negru ca parte din Produsul Intern Brut al ţării reprezintă un indiciu al dimensiunii sale. Acest tip de calcul a relevat un vârf de 33% din PIB-ul Bulgariei în 2007 şi o valoare minimă de 17% în Slovacia. Cehia, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Polonia, România şi Slovenia au valori situate între acestea.

Rezultatele s-au îmbunătăţit gradual din 2007, însă în contextul crizei economice actuale rezolvarea problemei a devenit urgentă.

În cazul multor ţări din Europa de Est care se luptă să îşi consolideze situaţia financiară, convingerea cetăţenilor că pot beneficia de pe urma contribuţiei la sistemele de asigurări sociale şi de impozite este o chestiune deosebit de importantă. Fluxul de venituri ajută statele să supravieţuiască financiar, iar cetăţenii acestora se bucură de avantajele participării la sistemul formal pe termen lung printr-o protecţie mai bună a lor, a familiilor şi afacerilor lor.

Neparticiparea la economia formală are consecinţe negative.

Pentru cei care lucrează la negru şi pentru familiile lor, lipsa contribuţiilor la sistemele formale înseamnă mai puţină protecţie, mai puţină securitate a veniturilor, lipsa drepturilor legale în caz de nevoie, imposibilitatea de a planifica viitorul, lipsa de acces la servicii de sănătate şi lipsa unui venit la bătrâneţe.

Afacerile nu pot înregistra creşteri semnificative şi nu pot solicita credite sau protecţie legală la nevoie. Un alt efect negativ se răsfrânge asupra societăţii ca întreg, neexistând fonduri pentru servicii şi bunuri publice, sistemul devenind subfinanţat şi ineficient în multe aspecte.

CÂŞTIGAREA ÎNCREDERII CETĂŢENILOR

“In From the Shadow – Integrating Europe’s Informal Labor” este un raport care discută aceste probleme oferind ajutor statelor nou intrate în Uniunea Europeană.

Guvernele trebuie să facă munca sau antreprenoriatul formal, pe pieţe reglementate şi impozitate, o variantă viabilă. Acest lucru înseamnă un sistem de impozitare mai „prietenos” şi utilitatea raportării veniturilor prin viabilitatea protecţiei sociale şi comerciale. Muncile plătite mai prost sau temporare care în prezent aparţin aproape în totalitate sectorului informal trebuie să devină mai atrăgătoare în sistemul formal. Acest lucru înseamnă acordarea de beneficii la impozitare pentru persoanele cu salarii mici şi crearea unor beneficii sociale inteligente care răsplătesc munca legală.

De asemenea, este foarte important să se reglementeze legislaţia muncii pentru a încuraja companiile să angajeze oameni legal, simplificând cerinţele pentru acordarea salariului minim pe economie şi procesul angajării şi concedierii.
Dar îmbunătăţirea avantajelor structurale nu este suficientă.

Schimbarea normelor sociale referitoare la plata impozitelor este cel mai important lucru. Construirea încrederii în guvern este un factor principal în convingerea cetăţenilor să plătească impozite. O bună guvernare, respect acordat contribuabililor şi o calitate ridicată a serviciilor publice sunt factori esenţiali.

Reformele structurale şi îmbunătăţirea credibilităţii instituţiilor poate fi un proces lung şi dificil, însă este deosebit de important pentru atragerea cetăţenilor „la lumină”.
de Aarthi Sivaraman

Api
Api