Ne pregătim să lucrăm cu roboții: Ce competențe sunt necesare pentru locurile de muncă ale secolului XXI?

Roboții vin și ne iau locurile de muncă. Sau poate nu? Mass media și blogosfera au vuit în ultima vreme cu privire la perspectivele inteligenței artificiale, roboticii și la impactul acestora asupra vieții noastre. În mod special, dezbaterea cu privire la faptul că automatizarea are sau nu un efect negativ asupra ocupării forței de muncă, a amplificat îndoielile existente de ceva timp cu privire la pierderea locurilor de muncă în economiile avansate și piețele emergente, acolo unde muncitorii întreprind aceeași activitate pentru salarii mai mici. Indiferent dacă locurile de muncă ocupate de către oameni sunt pierdute în favoarea roboțiilor sau sunt externalizate, schimbarea tehnologică accelerată orientează atenția asupra determinări faptului dacă angajații, muncitori sau funcționari, dețin competențele corespunzătoare pentru o piață a muncii în schimbare și dacă aceștia au capacitatea de a rezista la șocurile de ocupare a forței de muncă ce au loc în același timp cu acel fenomen denumit de către Forumul Economic Global „cea de-a patra revoluție industrială”.

Ce strategie privind competențele ar trebui să adopte țările pentru a-și pregăti forța de muncă pentru secolul XXI? Un punct de plecare bun este acela de defini conceptul de „competențe” și de a înțelege procesul de formare a competențelor de-a lungul întregului ciclu de viață: Setul de competențe al unui muncitor este un mix între trei dimensiuni de competențe: competențe cognitive precum alfabetizarea și aritmetica elementară (poate chiar și competențe digitale) cât și competențe de soluționare a problemelor ceva mai complicate și competențe de gândire creativă și critică; competențe sociale și comportamentale precum conștiinciozitatea, curajul și deschidere către a experimenta; și competențe tehnice specifice locului de muncă sau ocupației, precum abilitatea de lucra în calitate de inginer sau electrician. Formarea competențelor cognitive și social-emoționale începe devreme în copilărie. Deși anumite competențe sociale și comportamentale rămân maleabile de-a lungul vieții de adult, fereastra pentru dezvoltarea competențelor cognitive se închide spre finalul adolescenței. Acest lucru nu înseamnă că nu mai învățăm lucruri noi, ci că de fapt creierele noastre sunt „calibrate”. În contrast, competențele tehnice sunt dobândite mai târziu – începând cu perioada adolescenței până la perioada de adult și în cadrul școlilor profesionale, universităților și la locul de muncă. Acestea se deteriorează extrem de repede ca urmare a schimbărilor tehnologice și necesită îmbunătățire constantă.

Competențele cognitive și social-comportamentale sunt o prioritate

Strategiile privind competențele ar trebui să acorde prioritate formării competențelor cognitive și social-comportamentale devreme în copilărie și în școli: Competențele cognitive și social-comportamentale bune reprezintă baza necesară pentru dobândirea și îmbunătățirea ulterioară a competențelor tehnice de-a lungul vieții active. Acestea cresc rezistența muncitorilor la șocurile de pe piața muncii rezultate în urma evoluției tehnologice, ca de exemplu automatizarea. Adulții cu un nivel scăzut de alfabetizare și competențe aritmetice nu sunt pregătiți în mod adecvat pentru a dobândi competențe tehnice în cadrul formării profesionale sau universității și pentru a le actualiza prin învățarea pe tot parcursul vieții. Cercetările au evidențiat o tranziție consecventă a sarcinilor de la locul de muncă în Statele Unite, Europa Centrală și la nivel global pornind de la sarcini de rutină care sunt predispuse la automatizare și mergând către sarcini interactive ce necesită competențe cognitive și social-comportamentale avansate.

Totuși foarte mulți dintre tinerii și adulții din economiile avansate și  emergente au deficite considerabile de competențe cognitive de bază. Să luăm ca exemplu Uniunea Europeană, unde prea mulți tinerii părăsesc sistemul școlar cu competențe de matematică și citit de bază reduse: În foarte multe tari, o cincime și chiar mai mult dintre tinerii cu vârsta de 15 ani au obținut un scor sub Nivelul 2 în ceea ce privește testele de matematică și citit ale Programului de Evaluare Internațională a Elevilor (PISA) din 2012. Nivelul 2 este definit ca reprezentând competențe de alfabetizare și aritmetică funcționale. Deloc surprinzător este faptul că, țările din UE având tinerii cu cel mai scăzut nivel de competențe au adesea și cel mai mare număr de tineri neîncadrați profesional și care nu urmează un program de educație sau formare (NEET). Foarte mulți dintre cei cu rezultate slabe provin din medii sociale defavorizate, sugerând faptul că educația nu reprezintă o oportunitate pentru mobilitatea socială. Acestea sunt vești economice și sociale negative pentru țările cu o populație ce îmbătrânește și ce este în scădere.

Ce înseamnă o astfel de strategie privind competențele pentru politica în domeniul educației? În primul rând, guvernele ar trebui să acorde prioritate competențelor cognitive de bază universale precum cititul și matematica, accentuând educația de calitate pentru copii din zonele defavorizate care sunt reprezentați în mod disproporționat în categoria persoanelor cu rezultate scăzute în PISA. În mod accidental, consolidarea competențelor sociale și comportamentale, de exemplu prin intervenții asupra „mentalității de creștere”, poate reprezenta un instrument eficient pentru a compensa pentru acest dezavantaj prin creșterea nivelului de încredere al studenților și al orientării acestora către obiectiv. În cel de-al doilea rând guvernele pot beneficia de oportunitatea furnizată de către perioadele mai lungi de școlarizare: Având elevii „captivi” în școli în perioada critică de formare a competențelor, inovația  în sălile de clasă și în practicile de predare, precum e cazul modelului Colombia’s Escuela Nueva adoptat acum în povestea de succes a PISA 2012 din Vietnam, poate contribui la dezvoltarea competențelor avansate precum soluționarea problemelor, gândirea critică și munca în echipă. În cel de-al treilea rând răspunsul la degradarea rapidă a competențelor tehnice reprezintă, în afară de acela de a asigura o gândire mai rapidă, o adaptare mai rapidă a educației tehnice și a conținutului de formare prin parteneriate mai bune între operatorii economici și furnizorii de educație și formare. Tehnologia și volumele mari de date pot contribui la captarea și înțelegerea mai bună a evoluției ocupațiilor și nevoilor de competențe tehnice în timp real: Să îi lăsăm pur și simplu pe roboți să lucreze în favoarea muncitorilor.

Acest articol a fost publicat inițial pe website-ul Institutului Brookings (Martie 2016)