Provocare
Planul de închidere a minelor se dovedeşte a fi unul complex, fiind mai mult decât simpla elaborare şi punerea în practică a proiectului. Orizontul de planificare în ceea ce priveşte închiderile minelor cuprinde câteva decenii, fiind necesari diverşi parametri elaboraţi şi interconectaţi la nivel social, economic şi la nivelul mediului, parametri care se pot modifica în timp. Închiderea minelor are repercusiuni majore asupra comunităţilor rurale, pentru că adesea mina este un jucător marcant la nivel economic, fiind un furnizor important de venituri şi servicii sociale pentru comunitatea locală. În acelaşi timp, închiderea minelor reprezintă un risc major în ceea ce priveşte managementul mediului, şomajul şi continuarea furnizării unor servicii cum sunt apa curentă, energia electrică şi asigurarea serviciilor de sănătate. La momentul când s-a lansat proiectul, sectorul minier din România avea nevoie de subvenţii majore, reprezentând un procent foarte mare din resursele guvernamentale, iar închiderea minelor reprezenta o dificultate de ordin social pentru mineri, familiile lor şi comunitate.
Principala provocare a proiectului a fost să adapteze închiderea efectivă a minelor într-un mod acceptabil din punctul de vedere al mediului şi să faciliteze diminuarea impactului social asupra forţei de muncă şi a comunităţii, lăsând în urma sa o moştenire pozitivă de durată în regiunea minieră, precum şi în comunitățile respective.
Soluţii
Obiectivele pentru dezvoltarea proiectului au constat în (i) întărirea capacității Guvernului de a întreprinde reforma în sectorul minier şi capacitatea acestuia de a închide companiile miniere neprofitabile din punct de vedere economic prin sprijinirea închiderii marilor mine şi a centrelor secundare într-o manieră sustenabilă în ceea ce priveşte mediul; şi în (ii) asigurarea sprijinului pentru comunităţile miniere şi autorităţile publice locale pentru revitalizarea socio-economică. Această strategie duală care acţiona, în acelaşi timp, atât la nivelul închiderii minelor în conformitate cu normele din domeniul mediului, cât şi al creşterii oportunităţilor privind ocuparea forţei de muncă la nivel local pentru foştii mineri şi al consolidării capacităţii locale de îmbunătăţire a infrastructurii şi serviciilor locale, a reprezentat o abordare inovatoare care s-a axat pe lecţiile şi limitările impuse de experiența anterioară în ceea ce priveşte închiderea minelor din ţară. Abordarea Băncii a evidenţiat principiul de bază al angajamentului crescut privind participarea comunităţilor, pentru a se asigura că fostele mine vor fi redate comunităţii ca bunuri, nu ca obligaţii (financiare).